miercuri, 27 octombrie 2010

Sarcodon imbricatus



Sinonime: Hydnum imbricatum

porcan, buretele uliului, burete solzos, buretele cerbilor, barba ţapului, ciuperca de pâine.

Pălăria măsoară 6-30 cm, are culoarea brună-cenuşie, acoperită cu numeroşi solzi imbricaţi, de culoare brună-violet-negricioasă, dispuşi în cercuri concentrice, mai numeroşi la centru, unde pălăria este puţin deprimată. Marginea pălăriei este ondulată, răsucită spre faţa inferioară. Deseori se observă exemplare concrescute. Partea inferioară a pălăriei prezintă dinţi numeroşi, albi-cenuşii apoi bruni, foarte apropiaţi unul de altul, fragili, decurenţi şi uşor separabili de pălărie.

Piciorul este de 3-5 cm diametru şi 3-8 cm înălţime, puţin mai deschis la culoare decât pălăria, gros, cilindric, neted, plin, cărnos, tare.

Carnea este albă sau cenuşie-brună, cu miros plăcut şi gust amărui.

Sporii sunt gălbui, bruni în masă, sferici, verucoşi, de 4-5 x 5-7 μ.

Creşte în grupuri, în păduri de conifere. Uneori formează hore de vrăjitoare în jurul arborilor.

Toamna.

Comestibilă, în stadiu tânăr; cu vârsta devine dură şi amară.

Hydnum repandum



burete ţepos, flocoşel, burete spinos.

Pălăria, de 5-15 cm diametru, de culoare galbenă-albicioasă sau crem-rozee, sferică, semisferică apoi întinsă, are marginea ondulată, netedă, cărnoasă. Partea inferioară a pălăriei prezintă himenoforul sub formă de dinţi, albicioşi-galbeni sau de aceeaşi culoare cu pălăria, inegali, fragili, decurenţi şi uşor separabili, strânşi unul în altul.

Piciorul este plin, gros, dispus puţin excentric, de 2,4 cm diametru şi 3-12 cm înălţime, alb sau de aceaşi culoare cu pălăria, cilindric, puţin îngustat către bază, cărnos, tare, neted.

Carnea este albă-gălbuie, tare şi casantă, cu miros plăcut şi gust dulce la început, apoi amar şi piperat.

Sporii, de 6-7 x 7-9 μ, sunt ovoizi, hialini, albi sau crem în masă, netezi, gutulaţi.

Creşte pe pământ în grupuri numeroase, în păduri de conifere şi de arbori foioşi.

Vara-toamna.

Comestibilă, mai ales în stadiu tânăr.

Observaţii: se recomandă să se pregătească bine, deoarece atât pălăria, dar mai ales piciorul, are carnea puţin fibroasă. Apa în care se fierbe la început este bine să se arunce, deoarece are un gust puţin amar.

Merulius lacrymans



Sinonime: Gyrophana lacrymans

buretele de casă, ciuperca de pivniţă

Corpurile fructifere sunt la început rotunde, albe, apoi capătă forme diferite - adesea de paletă - întinse pe substrat, pufoase, de circa 1 cm grosime.

Partea centrală - himenoforul - este resupinată, de culoare galben-ruginie, mamelonată, cu încreţituri alveolare de forma unor pori mai largi, cu picături mari de apă. Masa sporiferă, evidentă, sub formă de praf de culoare brună.

Marginea fructificaţiei - sterilă - este albă sau gălbuie-deschisă, pufoasă.

Sporii sunt gălbui, elipsoidali, netezi, de 9-11 x 5-6 μ.

Se dezvoltă pe lemnul din construcţii, duşumele, tocurile uşilor, cercevelele ferestrelor, scări, tavane din lemn, căpriorii acoperişurilor, în special pe lemnul de răşinoase şi de fag (în măsură mai mică pe cel de stejar), producând p putrezire roşie a lemnului, uneori putând cauza chiar prăbuşirea caselor. Lemnul putrezit se crapă paralel şi perpendicular cu fibrele, desfăcându-se în cuburi sau prisme.

marți, 26 octombrie 2010

Hymenochaete rubiginosa



Corpurile fructifere sunt asociate, suprapuse, semiântinse sau de forma unor cochilii, subţiri, casante. Partea superioară a lor este de culoare cafenie-închis, catifelată la început apoi netedă, cu şanţuri înguste, concentrice, marginea subţire, ondulată. Himenoforul este neted, de culoare cafenie-ruginie. Sporii de 5,5-7 x 3-3,5 μ sunt cilindrici.

Se dezvoltă ca saprofită pe trunchiuri tăiate de stejar provocând un putregai alveolar. Poate fi găsită pe fag şi pe castan.

Tot timpul anului.

Tuber melanosporum



trufe, trufa neagră, trufa de iarnă.

Corpurile fructifere au 2-10 cm diametru, culoare brună-violacee-negricioasă, sunt sferice sau alungite, cu peridia acoperită cu veruci poligonale, groase de 3-5 mm.

Carnea este cenuşie-roşiatică, violacee sau neagră, străbătută din vine albicioase ramificate, care delimitează zonele căptuşite cu stratul himenial, alcătuit din asce cu câte 3-4 ascospori. Fructificaţia are un miros aromatic şi gust foarte plăcut. Sporii sunt bruni-închişi, elipsoidali, de 22-25 x 30-35 μ, echinulaţi.

Creşte în grupuri numeroase sub pământ în humusul pădurii.

Toamna-primăvara.

Comestibilă, foarte bună.

luni, 25 octombrie 2010

Tuber aestivum



trufa de vară, trufa văratică.

Corpurile fructifere, având 5-10 cm în diametru, sunt sferice, acoperite cu veruci mari piramidale, de 5-10 mm x 1,5-2,5 mm, de culoare brună-închis-albăstruie sau negricioasă.

Carnea este albicioasă la început, brună în cele din urmă, cu vine albicioase, ramificate şi orientate către bază, care delimitează zonele căptuşite cu stratul himenial constituit din asce cu ascospori. Fructificaţiile au miros aromatic şi gust plăcut.

Sporii sunt bruni-gălbui, elipsoidali, de 21-25 x 25-35 μ.

Creşte în grupuri numeroase sub pământ în păduri de foioase şi de conifere.

Vara.

Comestibilă, foarte bună.

duminică, 24 octombrie 2010

Xylosphaera hypoxylon



Sinonime: Clavaria hypoxylon
                Xylaria hypoxylon

Corpul de fructificare - stroma -, de 2-8 x 0,5 cm, tare, cilindric sau turtit, uneori ramificat, negricios şi ţepos la bază albicios şi neted spre vârf. Uneori, vârfurile sunt acoperite de un praf albicios, alcatuit din conidii.

Carnea este albă, foarte tare, elastică şi fibroase.

Sporii negricioşi, fuziformi, au 12-16 x 5-5 μ.

Creşte pe butuci putrezi de fag, dar şi de alte specii foioase.